Sf Nicolae Velimirovici

                          Scrisoarea a 121-a

                         FUNCTIONARULUI POSTAL ILIA K.,

                       DESPRE DOVEDIREA FIINTEI DUMNEZEIESTI

          

      Un prieten al dvs. va spune mereu: „Nu exista Dumnezeu!” Pe dvs. va chinuie acest lucru ca o  bataie cu cnutul.  Va luptati pentru sufletul dvs. si pentru viata dvs. Ati priceput bine: daca nu exista Dumnezeul Cel viu si atotputernic, mai tare ca moartea, atunci moartea e singurul Dumnezeu atotputernic. Atunci toate fapturile vii din lume sunt jucarii în ghearele mortii atotputernice, ca un soricel în ghearele unei pisici flamânde. Odata, tulburat, i-ati zis sarmanului dvs. prieten: „Dumnezeu exista, tu nu existi!” Si  n-ati gresit - fiindca cei ce se despart de Vesnicul Datator de viata în aceasta lume vor fi despartiti de El si în cealalta: si astfel, nu vor sti nici aici, nici dincolo de  Maretul  Facator al tuturor  fapturilor. Iar a fi despartit de El este mai rau decât a nu exista.

În locul dvs., i-as mai spune si urmatoarele: Gresesti, prietene, când spui ca nu exista Dumnezeu. Mai corect ar fi daca ai spune: „Nu-L am pe Dumnezeu” - fiindca vezi si singur ca ceilalti oameni din jurul tau îl simt pe Dumnezeu, drept care si spun: „Exista Dumnezeu”. Asadar, treaba nu e ca nu exista Dumnezeu, ci ca tu nu îl ai.

Gresesti ca un bolnav care ar spune: „Nu exista sanatate pe lume”. El poate spune fara a minti doar: „Eu nu am  sanatate”, iar spunând: „Nu exista  sanatate pe lume îndeobste”, minte.

Gresesti ca un orb care ar spune: „Nu exista lumina pe lume”. Exista lumina, lumea toata e plina de lumina - însa el, sarmanul orb, nu are lumina. Daca ar fi sa vorbeasca drept, ar putea spune doar: „Eu nu am lumina”.

Gresesti ca un cersetor care ar grai: „Nu exista aur pe lume”. Exista aur; exista si pe pamânt si sub pamânt. Cine spune ca nu exista aur nu spune adevarul. Ar spune adevarul daca ar zice: „Eu nu am aur”.Gresesti ca un  raufacator care ar grai: „Nu exista bunatate în lume”. În el nu este bunatate, în lume este. Ca atare, nu ar gresi numai daca ar spune: „Eu nu am bunatate”.

Asa si tu, vecine, gresesti când spui ca nu exista Dumnezeu - caci daca tu nu ai ceva, asta nu înseamna  ca nu are nimeni sau  ca îndeobste nu exista. Sau cine te-a împuternicit, 

spune-mi, ca sa vorbesti în numele întregii lumi? Cine ti-a dat dreptul sa pui boala ta pe seama tuturor si sa arunci neputinta ta asupra tuturor?

Iar de vei recunoaste si vei spune: „Nu-L am pe Dumnezeu”, atunci vei spune adevarul si vei rosti o marturisire - fiindca au fost si sunt oameni exceptionali, dar care într-adevar nu-L au pe Dumnezeu. Dumnezeu, însa, îi are pe ei - îi are pâna la ultima lor suflare. Daca si cu ultima suflare vor declara ca nu îl au pe Dumnezeu, atunci nici Dumnezeu nu-i mai are pe ei. Si îi scrie la cheltuieli. Drept aceea te rog, prietene, pentru sufletul  tau, pentru viata  si împaratia cea vesnica, pentru lacrimile si  ranile lui Hristos: te rog, prefa  marturisirea ta de îndaratnicie în  marturisire de pocainta. Iar ceea ce trebuie  sa faci dupa aceea  îti va spune Biserica - întreaba!

Pace tie si binecuvântare de la Domnul!

                                      Raspunsuri la intrebarile lumii de azi - Sf Nicolae Velimirovici

                     Darurile lui Hristos si nerecunostinta oamenilor

                                                       
    Cand cuviosul se afla inca pe prima treapta a pocaintei si nu implinise inca trei ani de cand a lasat viata cea rea, i-a venit un gand rau:
   "De atata vreme ma rog Domnului meu Iisus Hristos si n-am primit nici un dar de la El. Se vede ca mi-am intinat Sfantul Botez cu multe nelegiuiri si de aceea ma nesocoteste Dumnezeu". Dupa aceste ganduri s-a mahnit putin si apoi a adormit acolo unde se afla. Atunci a vazut in somn ca se gasea intr-o biserica uriasa si se ruga lui Hristos. Cum statea cu fata spre rasarit si cu mainile ridicate, a vazut inaintea lui un tron minunat. In jurul lui stateau heruvimi si serafimi si multime de ingeri imbracati in alb. In timp ce sta uimit, vede pe tron pe cineva, care era curat, luminos si foarte bland. Nifon a inteles ca este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

    Atunci si-a ridicat privirea si mainile spreEl si s-a rugat: Doamne Dumnezeul Meu, asculta rugaciunea mea si nu trece cu vederea ruga mea si restul psalmului. El si-a plecat capul si a primit rugaciunea cuviosului. Sfantul ii ceruse sa scape de duhul nepasarii si sa-l alunge departe. Cand Nifon a terminat rugaciunea, Domnul si-a ridicat capul si a intors fata Sa spre el, aratand prin aceasta ca i-a auzit rugaciunea si a primit-o. Apoi i-a zis:
   -M-ai mahnit astazi, Nifone, cand te-ai suparat zicand : "De atatea ori am rugat pe Domnul si nu mi-a dat nici un dar". Fie, dar nu spui tu in fiecare zi: "Doamne sa nu fiu slavit in aceasta viata?" De ce, dar, te superi? Apoi nu te gandesti ca ti-am dat aerul pe care il respiri? Acesta nu este un dar? Iar voi ce mi-ati dat ca sa cumparati aceste daruri? M-ati rastignit pe cruce, M-ati palmuit, M-ati adapat cu otet si fiere si toate celelalte pe care le stii... Apoi, si Preacuratul Trup si Preacinstitul Sange pe care vi l-am dat, nu sunt daruri? Copacii campului, pasarile cerului si pestii marilor, acestea nu sunt daruri?
   Nu cumva n-am murit si n-am fost ingropat pentru mantuirea voastra? Toate acestea, oare ce sunt? Cine altul v-a facut atata bine? Mai ales tu, Nifone, nu uita ca ti-am iertat multe si grele pacate. Ai bagat de seama ca am ridicat capul la rugaciunea ta? Asa fac la fiecare care se roaga, chiar daca el nu ma vede. Vrei deci, un dar si mai mare? Iata de acum si pana la sfarsitul veacului vei fi mangaiere si ajutor celor ce sunt pe moarte si multi isi vor usura mantuirea cu chemarea numelui tau. Iata ca si diavolul nepasarii, de care m-ai rugat sa te izbavesc, acum este legat.

                                                  [Din viata Sfantului Nifon, patriarhul Constantinopolului]