28 septembrie 2012
Despre iubire
“Iubirea adevarata este o taina: este delicata,suava si mult prea pura. Este ca un joc curat intre doi copii,care se iubesc mereu cu aceeasi intensitate,exact ca si in prima zi. Iubirea ma arunca in ochii celuilalt,unde ma pierd intr-un ocean de iubire. Iubirea ma sufoca,imi cuprinde inima ca un dor amar si dulce totodata,ma ridica si ma coboara in lumea visului si in prapastia durerii,dar nu pot trai fara ea.Celalalt este sensul meu si rostul meu in timp si vesnicie.Sunt un nimic fara de el,(ea) nu am niciun rost fara el;nu pot gandi ceva coerent si nu-mi pot imagina o clipa a vietii mele in care el sau ea sa nu apara! Eu sunt cu adevarat eu numai cand ma uit in ochii persoanei iubite. poate ca nu am multe sa ii spun de fiecare data,dar prezenta celuilalt ma arde intr-un foc dulce si racoritor. Mi-e frica sa ma gandesc ca ar putea veni clipa pierderii iubirii:nu va mai avea niciun rost viata mea! Atingerea mainii lui ma ridica la ceruri si ma umple de bucurie.Ma arde pana la epuizare si ma umple de lumina acestui ceresc foc.Cuvantul lui il sorb cu toata fiinta mea si insetez dupa tacerea pe care o las sa se astearna intre noi atunci cand suntem impreuna. Ma simt vesnic doar pentru ca iubesc.Eu nu mai exist decat pentru a iubi .Restul nu conteaza!Restul nu tine de mine si nu are nicio valoare.Vorbesc doar pentru ca am a darui cuvinte de iubire persoanei iubite sau pentru a implora Cerul sa ma aseze si mai curat in inima iubirei mele.Respir doar intre doua intalniri,restul fiind dor,tacere si o dulce moarte a asteptarii.Gandurile mele vin doar din iubire si isi imagineaza o iubire mai deplina.Vad persoana iubita in inima mea ,in fiecare floare,in fiecare nor,in fiecare chip de copil pe care il intalnesc si o aud in visele cele mai dulci,care nu ar trebui vreodata sa se termine.Pasii mei sunt purtati de aceeasi inima:a mea si a persoanei iubite de mine,caci de cand ne-am sarutat prima oara nu mai avem doua inimi.Atunci am inteles ca exist pentru a iubi.Restul este de domeniul trecutului,undeva ascuns intr-un colt uitat al vietii mele.Si ma gandesc doar cum imi va fi viata alaturi de iubirea mea,care a fost creata de Dumnezeu exact pentru mine. Am invatat sa traiesc de cand iubesc,am invatat ce este vesnicia si Ii pot multumi lui Dumnezeu pentru intensitatea de iubire pe care a revarsat-o in inima mea…Tinerii fara de Dumnezeu nu se pot iubi.Ii vezi ca ard impreuna ca o flacara?Nu te insela,caci ceea ce vezi nu este iubire!Ii uneste o pofta,o placere,o cautare comuna a sensului,DAR NUMAI ATAT.Cand placerea se va sfarsi,atunci se va sfarsi si iubirea lor!Sa luam exemple concrete!Sa presupunem ca unul din parteneri se imbolnaveste grav.Este imobilizat pe un scaun cu rotile .Tot ceea ce se se numeste “viata sexuala”inceteaza cu desavarsire.Chiar putem crede ca vor ramane in viata toate aceste legaturi amoroase din jurul nostru?Nu cumva,intr-un astfel de caz,adevarul va iesi la suprafata???Nu cumva iubirea lor se va dovedi falsa si intemeiata doar pe placeri carnale?In 99% dintre cazuri,cu siguranta absoluta,da!!!!.... Iubirea se naste numai dupa ce Hristos a ajuns sa participle si El la legatura,la prietenia dintre doi tineri.Aceasta cere timp ,daruire si multa rabdare.Scopul unei prietenii nu poate fi unirea trupeaasca,ci iubirea in sine:a fi cu celalalt,a-l iubi nu pentru trupul lui,pentru placerea ce mi-o poate provoca .Celalalt trebuie sa fie bucuria mea,linistea mea,sprijinul la incercare si in suferinta.Celalalt este clipa de fericire intr-o lume egoista si mincinoasa.Este oaza de lumina si de dragoste intr-om viata nedreapta si care imi ofera mult prea des lacrimi si durere pe nedrept.Celalalt trebuie sa mangaie,sa ma sprijine si sa ma ierte atunci cand gresesc.Celalalt trebuie sa ma ajute sa-mi pastrez copilaria,puterea de a merge mai departe si adevarul atunci cand prea multi ma mint sau doar ma ignora.Celalalt este cel care ma hraneste cu sinceritate si imi da taria de a ierta,de a indura si de a o lua meereu de la capat.Celalalt imi da puterea de a fi fericit,de a simti ca am aripi,ca sunt vesnic,ca nu sunt un nimeni,ca vesnicia imi apartine,ca ne apartine amandurora!...”(monahul Paulin de la Putna)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)