Prima dragoste

      -Dragostea este sentimentul suprem si de aceea trebuie sa se intemeieze si sa se alimenteze din cugetari adanci, vrednice de rodul pe care il hranesc. Aceste teme fundamentale sunt: moartea, viata, timpul, vesnicia, dincolo de care, invaluit in Dragoste, petrece Dumnezeu. Tanarul preocupat de astfel de ganduri va renunta usor la raceala aroganta a eroilor de televiziune, preferand smerenia si blandetea oamenilor cu adevarat puternici, care-si revarsa dragostea lor din belsug, pentru ca o au.
     -Noi suntem oameni, oameni care tanjesc dupa o vorba de alint, dupa o vorba de mangaiere care sa ne smulga singuratatii, oricat de mult nu am lupta pentru a parea mai duri, mai "altfel". Pentru ca toti suntem fii ai Celui Preainalt (Psalm 81,6), fapturi atat de minunate (Psalm 138,14)
    -Tinerii au fugit din Biserica pentru a-si trai o inchipuita libertate, dar au sfarsit prin a se injuga la carul greu al singuratatii, geloziei ucigatoare si al despartirilor care-i ranesc pe viata. S-au dus sa invete despre dragoste, plecand de la Cel Care este Dragostea. Cel care a zidit urechea, oare nu aude? Cel Care a facut ochiul, oare nu va vedea? ii intreaba pe unii ca acestia proorocul David.(Psalm93,9) Oare Cel care este Dragostea nu stie sa va invete sa va iubiti?
    -Nicaieri femeia nu e mai inaltata decat in Biserica, ea e iubita de barbatul sau "asa cum Hristos a iubit Biserica" (Efeseni,5,25), adica pana la jertfire de sine. Ea este icoana vie a lui Dumnezeu. De aceea mi se par extraordinare cuvintele unui preot roman contemporan, care , adresandu-se tanarului crestin, il atentioneaza cu blandete: "Fiule, ia aminte, atunci  cand vei vrea sa dai alesei tale primul sarut, sa te gandesti ca trebuie sa saruti o icoana a lui Dumnezeu".  Nimeni inca nu a filmat un astfel de sarut, pentru a-l expune pe ecranele televizoarelor.


                    ( Ierodiacon Savatie Bastovoi-Intre freud si Hristos)